Pur si simplu

Văd încet cu mintea globul de sticlă
ce stă atârnat deasupra copacului înflorit
repet aceeaşi vorbă pe care am auzit-o
cu secole în urmă...
mă scufund spre lanurile de grâu
ale uitării...
şi iarăşi îmi revin;
de pe plaiuri de dor
scurg timpul cu ceasuri cu tot
întrebând cu ce se poate
cumpăra un idol?
şi tot nu-mi ajung să-mi pierd vremea
înşirând ciuperci otrăvitoare
peste câmpurile de mătase neagră;
dau totul uitării, iubire, copilărie…
şi câmpuri cu flori mirosind
a brad copt pentru ospăţuri regale...
adorm cu ochii pe perna inimii
şi mă întreb de unde liliecii albaştri ?

Abundenţă

La capătul bulevardului
am văzut moartea
era bolnavă de viaţă
şi cerşea condamnarea...
m-am apropiat tiptil
precum un hoţ de diamante
am stat şi-am privit-o drept în faţă
avea cearcăne
de-atâta umblet printre oameni
am tăcut şi-am trecut mai departe...

Gândurile...

Culege-ţi gândurile semănate cu mâna pe inimă
Pentru care ai primit subvenţii divine.
Adună-le pe toate-ntr-o cămară a uitării
Şi lasă neputinţa să le taie
Cu freza unei maşini de cosit vise.
Nu-ţi folosi gândurile, decât atunci când ai mestecat judecăţi grase!
Să nu-ţi fie frică pentru gândurile tale,
Că ar putea fi furate...
Cine are gânduri pentru a fura gânduri?
Fiecare plăteşte dări statului existenţei pentru gândurile sale.
Nimeni nu e atât de nebun,
Să rişte un colaps sentimental.
Şi totuşi...ai grijă de gânduri;
Nu le scuipa ca pe nişte seminţe,
Uitându-te la hidoşenia lumii,
Căci anchetat vei fi şi condamnat la nefericire veşnică...

Mandra

Sta frumos framantata

precum pamantul sub copitele cailor lui Ares.

Ea face din tristete, in fiecare clipa,

un inger care nu si-a primit de la Dumnezeu vesnicia.

Din lutul din care-a fost plamadita,

in fiecare ceas de taina,

ridica cu sfintenie o rugaciune.

Ca sa-ntelegi ce sufletul ei poarta

va trebui sa te inchini

lutului pe care pasii-i inseama...