Cu vise incuiate sub pernaCu doruri tinute de mana
Si strigate urlate in urechea timpului
Traiesc sub cupola unei lumi
intoarse pe dos...
Aripi ce zboara invers
si ochi ce privesc in fundul orbitelor,
se destainuie ca la spovedanie
nu ma lasi niciodata sa-mi
trantesc oasele pe lumina ce ti-o
culeg din palme.
Veni-vor vulturi cu pene galbene
sa suie pe fruntea mea
prea ingreunata de ploaia
ce toaca marunt orice simtire.
5 comentarii:
Stii ... pentru mine, blogul tau face eparte din acea categorie de lucruri care pe langa satisfactia care o ai cand le descoperi iti aduc si o nefericire: "cum de n-am stiut mai repede?"
Spor !
Nu pot decat sa ma bucur ca inca mai exista oameni care tresar atunci cand "descopera" alti oameni...multumesc pentru frumoasele cuvinte...
Lumina va fi universul si nimic altceva, cand toti constituentii sai se vor fi prefacut in fotoni...
Nefiind formalisti,bucheri si pierduti in maruntisuri,nepunand litera deasupra legii,netemandu-ne,alungand frica,socotindu-o ca pe un pacat de moarte,ca pe napasta lumii,indraznind mereu dand dovada de barbatie...Trebuie sa privim lucrurile, de fiecare data,cu spirit larg si tolerant,izbutind a iesi din noi insine,a ne vedea,judeca aprecia din afara,asa cum ne-ar surprinde privirea rece si neprevenita e unui TRECATOR...
Trimiteți un comentariu