Urgia Toamnei

Câteodată pietrele par a fi
sufletele copacilor
care, la rândul lor,
se reazemă pe goliciunea pământului…
uneori mă sfâşie uitarea
cu ghearele ei de pisică sălbatecă
timpul mă sufocă,
iar respiratia devine o pierdere
irecuperabilă
câteodată nimic nu se poate separa
poate doar umbra oceanelor
care se revarsă peste pădurile
sărăcite de urgia toamnei...